Redarea cu fidelitate sporita a unui program sonor este posibila datorita tehnicii stereofonice.
Stereofonia reprezinta sistemul de transmisie capabil sa reproduca la receptie programul sonor cu aceleasi posibilitati de localizare a surselor sonore ca si în cazul auditiei directe, folosindu-se în acest scop pentru transmisie cel putin doua canale ,rezultatele obtinute in acest caz fiint superioare din punct de vedere acustic ,sistemului cu un singur canal ,numit monofonic.
Din punct de vedere al perceptiei sonore ,efectul stereofonic este cu atat mai evident cu cat frecventa sunetului emis este mai mare Sistemul stereofonic isi propune realizarea unei compatibilitati cu sistemul monofonic. Asta inseamna ca un aparat monofonic poate reda monofonic un semnal stereo si un aparat stereofonic poate reda mono un semnal monofonic. Semnalul stereo este in asa fel conceput incit nu va modifica foarte mult spectrul de putere al unui emitator
Transmisiia stereofonica
Un codor stereo face apel la operatia de modulatie in amplitudine translateaza si dubleaza ,dreapta si stanga spectrul modulator centrat pe frecventa de modulatie fo. Semnalul audio mono standard are un spectru de frecventa ce se intinde de la o valoare mica 50 Hz, pana la maximul audibil de 15KHz.Atunci cand se moduleaza in amplitudine o purtatoare de frecventa fo ,apare in domeniul frecventa un spectru intins pe zona notata cu S.
Semnalul audio este captat de doua microfoane ,aceste doua semnale sant adunate sau scazute ca in fig.2 rezulta un semnal (L+R)/2 care reprezinta sunetul captat de un singur microfon .Semnalul suma contine informatia principala privind intensitatea auditiei.
Acest semnal are acelasi caracter ca si semnalul suma ce se obtine în sistemul de transmisie monofonic prin însumarea semnalelor de la mai multe microfoane. Ca urmare, semnalul sursa (L+R)/2 poate fi receptionat cu ajutorul receptoarelor obisnuite monofonice, asigurandu-se astfel receptia monofonica a programelor stereofonice. Semnalul auxiliar stereo (L-R)/2 (realizat prin MA-PS-BLU modulatie de amplitudine cu purtatoare suprimata si banda laterala unica cu frecventa subpurtatoare de 38 kHz) reprezinta zonele sonore laterale ce pot fi captate de microfoane plasate dreapta/stanga fata de sursa sonora si contine sub forma de benzi laterale informatia suplimentara stereo privind distributia spatiala a intensitatii auditiei. Acest semnal nu poate fi receptionat de catre receptoarele FM monofonice, deoarece având frecvente mai mari de 15 kHz nu va trece prin amplificatorul de audiofrecventa .
Pentru a reface purtatoarea de 38KHz la receptie este necesar un semnal de referinta (pilot)care este necesar pentru demodularea semnalului auxiliar stereo , acest semnal pilot are o frecventa de doua ori mai mica (19 KHz) si o amplitudine redusa. Toate cele trei semnale (L+R),banda laterala (L-R)si semnalul pilot sunt insumate si ponderate corespunzator intr-un bloc la a carui iesire se gaseste semnalul stereo complex. Acest semnal constituie semnalul modulator ce moduleaza în frecventa semnalul de radio-frecventa în vederea transmisiei lui catre punctele de receptie.
Ceea ce se transmite ca semnal stereo are spectrul cuprins intre 50 Hz si pana la 38 KHz.
Spectrul in frecventa a unui semnal stereocomplex satisface urmatoarele puncte esentiale :
- fara nici o modificare un radioreceptor mono poate reda emisiunea unui post stereofonic;
- sa nu introduca modificari substantiale de putere laemitator indiferent daca transmisia este stereofonicasau monofonica;
- semnalele stanga/dreapta sa nu fie deformate;
- decodarea stereo in radioreceptor sasefaca simplu si cu un inalt grad de fidelitate
